Prietenul meu evreu s-a crestinat

O vorba inteleapta spune ca in viata niciodata un prieten nu este in plus. Ti ajunsi la o varsta la care amintirile incep sa ocupe un rol important din viata noastra, ne dam seama ca pe cei care ne-au fost prieteni, ne-au sprijinit la bine si la greu, ii putem numara pe degetele unei miini. In clipa respectiva ne dam seama ca cei cativa prieteni reprezinta o comoara pe care nu trebuie sa o pierdem.

Adriana Margariteanu, in varsta de 28 de ani, ne-a trimis un e-mail in care ne relata povestea unuia dintre prietenii sai.

“L-am cunoscut pe Iosif in urma cu 3 ani, cand am dat examen de admitere pentru a doua facultate. Era fiul unui om de afaceri evreu, care avea afaceri la noi in tara. Ca om era o persoana deosebita, gata mereu sa sara in ajutorul prietenilor. Din cauza asta si intrase de nenumarate ori in conflict cu tatal sau care era un om rece si calculat, genul de persoana care muncise din greu pentru fiecare ban si caruia nu-i placea sa vada cum fiul sau ii risipeste, treptat, o parte din agoniseala...”

Putini sunt oamenii care au toate calitatile pe care le avea Iosif. Treptat, intre Adriana si Iosif s-a legat mai mult decat o simpla amicitie. Au devenit confidenti. Lucrurl asta nu a implicat nici un fel de relatie sexuala intre cei doi studenti care se intelegeau de minune. Intr-una din zile, Iosif a sunat-o pe Adriana la ora 05.30 de dimineata si i-a spus ca vrea sa treaca pe la ea, sa-i spuna ceva.

"Tocmai se intorsese dintr-o excursie facuta cu niste amici la cateva manastiri din Moldova. In primul moment mi-a fost teama ca i s-a intamplat ceva rau. L-am asteptat si in jumatate de ora suna la usa mea. Era foarte agitat si putin incoerent...”

Printre cuvinte romanesti si vorbe in ebraica, rostite din cauza agitatiei, Adriana a inteles ca Iosif avusese un fel de revelatie. Povestea cum, in urma cu ceva timp, intrase fara sa vrea intr-o incurcatura, spijinind pe un amic care, in realitate s-a dovedit a fi un traficant de droguri ce se folosea de numele lui si al tatalui lui Iosif pentru a obtine marfa. Cum respectivul nu mai platise de mult, traficantii incepusera sa-l ameninte pe Iosif iar cu o zi in urma cineva ii daduse foc la masina.

“Spunea ca era in camera lui inchiriata, la manastire, ingrijorat, gandindu-se cine l-ar fi putut scapa de traficanti. La un moment dat, icoana de pe perete care-l reprezenta pe Iisus a inceput sa straluceasca puternic de tot.”

In clipa urmatoare a auzit o voce blinda care ii reprosa:

“Te-ai gandit la toti, in afara singurului care te poate ajuta. Nu uita, Iosife, ca cel ce cauta sprijinul oamenilor, de la acela Dumnezeu isi va intoarce fata si va fi lasat spre ajutorul si rautatea oamenilor.”

n primul moment a crezut ca vreunul din prieteni ii facea vreo gluma proasta, dar in spatele icoanei nu era nimic. S-a dus la unul din calugari si i-a spus patania, iar calugarul l-a linistit, spunandu-i ca icoana aia e facatoare de minuni si ca multi si-au gasit linistea sufleteasca prin ea. “

Mi-a povestit ca in seara respectiva a stat de vorba cu calugarul si s-a spovedit, iar calugarul l-a indemnat sa se boteze. “

A doua zi, Iosif si amicii sai au plecat mai departe dar, luind-o pe o scurtatura s-au ratacit cu totii. Au ajuns, spre seara, intr-un catun cu vreo 10 case. Pentru o suma buna de bani, un gospodar i-a primit pe toti sa inopteze sub acoperisul lui. Peste noapte, Iosif a avut un vis ciudat in care se facea ca el si prietenii sai erau intr-o barca si rataceau pe mare, fara sa stie incotro se indreapta, in voia valurilor. Dintr-o data s-a auzit un bubuit ingrozitor si cerurile s-au deschis. Inconjurat de cete de ingeri, Iisus cobora spre naufragiati.

“Era acelasi Iisus ca cel din icoana de la manastire. I s-a adresat tot lui Iosif si i-a spus: ”

Dimineata le-a povestit si amicilor lui si despre icoana si despre vis, dar cei mai multi au ras de el. Unul singur i-a spus ca acestea au fost semne de la Dumnezeu si ca trebuie sa mearga la un preot sa ceara deslusire.

Toate astea le-a aflat Adriana dimineata, de la Iosif. Ti a mai aflat si ca acesta se hotarise sa se boteze. Botezul s-a desfasurat la cateva saptamini dupa intamplari. Desi parintii nu fusesera de acor cu trecerea lui la ortodoxism, amenintindu-l chiar ca il vor renega, dimineata erau prezenti in micuta biserica unde urma sa se desfasoare ritualul. Erau de fata toti prietenii lui Iosif, respectindu-i hotarirea si pastrind tacerea. Dupa ce preotul a spus rugaciunile de rigoare iar nasii au rostit Crezul si s-au lepadat de Satana, intreaga asistenta a privit inmarmurita crucea care aparuse pe fruntea lui Iosif.

“Nu stiu daca era vreunul care sa nu fi fost impresionat de ceea ce vedea. Parintai lui plangeau iar al final mama sa s-a apropiat de Iosif si i-a spus: “Fii binecuvintat Andrei, mama.”

Pentru ca Andrei era numele de botez al noului crestin. Si era numele unuia din primii apostoli, singurul care a trecut in urma cu 2000 de ani pe pamanturile dacilor. I se daduse numele lui Andrei, pentru ca in Romania el, evreul Iosif, descoperise drumul catre mantuire...

Laurentiu Ianculescu