AICI
 

 “Doamne  binecuvântează pe  vrăjmaşii mei! Şi eu îi binecuvântez şi nu-i blestem!  Vrăjmaşii m-au  împins şi mai mult spre Tine, în braţele Tale, mai mult  decât  prietenii. Aceştia m-au legat de pământ şi mi-au răsturnat orice   nădejde spre pământ. Vrăjmaşii m-au făcut străin faţă de împărăţiile   pământeşti şi un locuitor netrebnic, faţă de pământ. Precum o fiară   prigonită, aşa şi eu, prigonit fiind, în faţa vrăjmaşilor, am aflat un   adăpost mai sigur,  ascunzându-mă sub cortul Tău, unde nici vrăjmaşii,  nici prietenii, nu  pot pierde sufletul meu.
“Doamne  binecuvântează pe  vrăjmaşii mei! Şi eu îi binecuvântez şi nu-i blestem!  Vrăjmaşii m-au  împins şi mai mult spre Tine, în braţele Tale, mai mult  decât  prietenii. Aceştia m-au legat de pământ şi mi-au răsturnat orice   nădejde spre pământ. Vrăjmaşii m-au făcut străin faţă de împărăţiile   pământeşti şi un locuitor netrebnic, faţă de pământ. Precum o fiară   prigonită, aşa şi eu, prigonit fiind, în faţa vrăjmaşilor, am aflat un   adăpost mai sigur,  ascunzându-mă sub cortul Tău, unde nici vrăjmaşii,  nici prietenii, nu  pot pierde sufletul meu.
Doamne,  binecuvântează pe vrăjmaşii mei! Şi  eu îi binecuvântez şi nu-i blestem.  Ei au mărturisit în locul meu  păcatele mele în faţa lumii. Ei m-au  biciuit, când eu m-am cruţat de  biciuire. Ei m-au chinuit atunci când eu  am fugit de chinuri. 
Ei m-au hulit atunci când eu m-am măgulit pe  mine însumi.
Ei m-au scuipat atunci când eu m-am mândrit cu  mine  însumi.
Când eu m-am făcut înţelept, ei m-au numit  nebun.
Când m-am făcut puternic, ei au râs de mine ca  de un pitic.
Când am vrut să conduc pe oameni ei m-au  împins înapoi.
Când m-am grăbit să mă îmbogăţesc, ei m-au  smucit înapoi cu mână de fier.
Când m-am gândit să dorm liniştit, ei m-au  trezit din somn.
Când  mi-am zidit casă pentru viaţă lungă şi  liniştită, ei au răsturnat-o şi  m-au izgonit afară. Într-adevăr  vrăjmaşii m-au dezlegat de lume şi mi-au  prelungit mâinile până la  veşmântul Tău.
Binecuvântează Doamne pe vrăjmaşii mei!
Binecuvântează-i  şi-i înmulţeşte; asmute-i şi  mai mult  împotriva mea, ca fuga mea spre Tine să fie fără întoarcere;  ca să se  rupă nădejdea mea în oameni ca pânza de păianjen; ca smerenia  să  împărăţească deplin în inima mea; ca inima mea să devină mormântul  celor  rele. Ca toată comoara mea să o aduni în ceruri. Ah, de m-aş  elibera  odată de autoamăgire, care m-a încâlcit într-o mreajă cumplită a  vieţii  înşelătoare! 
Vrăjmaşii  m-au învăţat să ştiu ceea ce puţin  ştiu în lume: că omul nu are pe  pământ vrăjmaşi afară de sine însuşi.  Doar acela urăşte pe vrăjmaşi,  care nu ştie că vrăjmaşi nu sunt  vrăjmaşi, ci prieteni severi.  De aceea, Doamne, binecuvântează pe  prietenii şi pe vrăjmaşii  mei! Sluga blestemă pe vrăjmaşi căci nu ştie,  iar Fiul îi  binecuvântează căci ştie. Fiul ştie că vrăjmaşii nu pot să  se atingă de  viaţa lui. De aceea El păşeşte liber între ei şi se roagă  lui Dumnezeu  pentru aceştia.
Doamne binecuvântează pe vrăjmaşii mei! Şi eu  îi binecuvântez şi nu-i blestem!”
Marele Mitropolit Sârb
Nicolae Velimirovici,
un martir al comunismului ateist
