Acum 30 de ani, renumitii antropologi Irina si Cantemir Riscutia au realizat, dupa un craniu mai bine conservat, reconstituirea vitala a fetei unuia dintre martirii crestini necunoscuti cu numele, descoperiti intr-o cripta secreta la Tropaeum Traiani.
Dupa un prim studiu efectuat de antropologi in 1976, doi ani mai tarziu, erau publicate concluziile de specialitate cu privire la aceste oseminte in revista „Pontica“. Unul dintre aceste studii era semnat de renumitii antropologi Irina si Cantemir Riscutia, care studiasera un craniu mai bine conservat si realizasera, in premiera, reconstituirea antropologica vitala a fetei unuia dintre Sfanti.
Astazi, „Gardianul“ prezinta, pentru prima data dupa 30 de ani de tacere, posibilul chip al unuia dintre Sfantai necunoscuti de la Adamclisi.
Descoperirea Sfantelor moaste ale martirilor de la Adamclisi a fost imediat ocultata de Securitatea regimului comunist al vremii. Osemintele au fost repede impachetate in saci de ciment, laolalta cu resturi de mortar, caramida si pamant, fiind expediate in taina la Centrul de Cercetari Antropologice al Academiei Romane, unde au ramas pana in 2006, cand au fost restituite Arhiepiscopiei Tomisului. Autoritatile au interzis a se spune despre aceste relicve ca apartin unor Sfanti crestini.
Din acest motiv, studiul sotilor Riscutia, publicat in revista „Pontica“, nu face nici o referire de aceasta natura, ci vorbeste sec, in termeni de specialitate, despre „craniul «A» din cripta bizilici simple(A) de la Tropaeum Traiani“.
Misterioasa disparitie a craniului «A»
Povestea craniului „A“ este un mister. Dupa studierea lui de catre sotii Riscutia, nu se cunoaste ce s-a mai intamplat cu el. Specialistii de la Centrul de Cercetari Antropologice, care timp de trei decenii au pastrat cu grija osemintele Sfantilor de la Adamclisi, nu cunosc nici ei unde s-ar putea afla aceasta relicva, daca mai exista sau nu.
Nici doamna Irina Riscutia, cu care am discutat zilele trecute, nu cunoaste ce s-a intamplat cu craniul respectiv dupa reconstituire. S-a pastrat in schimb chipul sfantului, asa cum a fost el refacut de antropologii amintiti.
Chipul sfantului, descris in studiul sotilor Riscutia
In continuare, incercam sa „traducem“ cate ceva din studiul antropologic referitor la aceasta sfanta relicva, publicat in revista „Pontica“ in 1978.
Asadar, sfantul, a carei fata a fost reconstituita de antropologi in anii ’70 ai secolului trecut, avea orbite relativ deschise, un nas putin carnos, „cu aripile nasale fine si rasucate helicoidal“. Fata era relativ „convexa, in sectiune transversala“, maxilarele erau scunde, cu o dentitie ordonata, sanatoasa. Modelul morfologic al craniului „nu trada un metisaj“.
Studiul mai subliniaza faptul ca „purtatorul acestui craniu… apartinea populatiilor zise mediteraneene… cu pigmentatii relativ inchise“ si nu era gras. Fragilitatea craniului, starea precara in care se afla, nu permitea o reconstituire plastica. De aceea, antropologii Irina si Cantemir Riscutia au realizat doar un desen al chipului sfantului studiat, pe care il reproducem si noi.
Moastele au fost descoperite intr-o cripta secreta
Descoperirea martirilor de la Adamclisi a fost facuta de celebrul profesor Ion Barnea, in timpul sapaturilor de verificare executate in 1971-1973.
Iata ce spunea in legatura cu aceasta profesorul Ion Barnea in studiul intitulat “Bazilica simpla (A) de la Tropaeum Traiani”, pe care l-a publicat in 1978 in revista “Pontica”:
“In urma sapaturilor de verificare, s-a constatat ca bazilica avea cripta si atrium. Cripta situata sub paviment, la extremitatea de est a navei mediane, se prezenta ca o incapere dreptunghiulara (2,70 m/2,30 m), inalta de 2,50 m, acoperita de o bolta semicilindrica, orientata E-V, prabusita in intregime...
Pe peretele de est, la mijloc, se observa un chenar dreptunghiular, lung de 0,79 m si inalt de 0,64 m, in care, ca intr-un caiet de dictando, se afla sase intervale inguste, late de cate 4 cm, si sase lungi de cate 7 cm, toate incizate in tencuiala umeda. In intervalele largi fusese pictata cu vopsea galben-verzuie o inscriptie in limba greaca, ce n-a putut fi reconstituita, deoarece in momentul descoperirii abia se mai distingeau din text urmele foarte slabe a doua- trei litere..
. Sub stratul gros de daramaturi, pe pavimentul din care nu s-au pastrat decat cateva caramizi... zaceau imprastiate resturile a cinci schelete omenesti, fara nici o urma de sicriu sau obiect de inventar, cu exceptia unui mic cui de arama de la vreun cosciug sau cutie de lemn pentru moaste, totul aratand ca cripta fusese profanata inainte de daramarea boltii.
Scheletele apartin probabil unor martiri pe ale caror nume nu le cunoastem, deoarece cu toate incercarile facute, din textul inscriptiei nu s-a putut recupera nimic, iar Martirologiile sau alte izvoare literare nu stim sa faca vreo mentiune despre existenta unor martiri crestini la Tropaeum sau despre transferarea mai tarzie a unor relicve Sfante in aceasta cetate“.
Irina Riscutia: Bineinteles, craniul apartine unui autohton
Cu cateva zile in urma, doamna Irina Riscutia ne-a marturisit ca nici nu stia ca studiul fusese totusi publicat. Surpriza a fost mare sa revada desenul executat acum 30 de ani, pornind de la datele antropologice ale craniului studiat. Privind cu emotie acest chip, ne-a declarat : „Pornind de la structura antropologica specifica populatiei mediteraneide, care predomana in sud-estul tarii noastre, ar putea fi un localnic din zona.
Nu intrevad nici un amestec cu migratori veniti in aceste teritorii, care, in mare parte, au fost de origine asiatica. Cu certitudine, varsta lui a fost undeva in jurul a 30 de ani. Dupa cum observati, are o dantura puternica, nu are chelie, probabil consuma des peste si vin, e solid, ceea ce inseamna ca statea mult in soare, motiv pentru care vitamana D a fixat calciul, dan-du-i acest aspect robust. Cuteaza a spune ca ar fi putut avea ochii caprui! Toate aceste caracteristici le-am intalnit la populatia de pe Dunare. Bineinteles este autohton“.
Postări
0 comments:
Trimiteți un comentariu