Deosebirea dintre a te ruga si a crede

Pământurile erau arse și crăpate, frunzele, îngălbenite sau chiar sfoiogite de arsita, abia se mai tineau pe crengi. Iarba de pe pajiști si fanete se ofilise cu totul. Oamenii erau îngrijorati și nelinistiti. Cercetau mereu cerul ca de cristal. Nici un norisor.Albastru de cobalt! Săptămânile se însirau una după alta tot mai fierbinți. De luni de zile nu căzuse nici un fir ploaie. Preotul se hotara sa organizeze în piațeta din fața bisericii o ora de rugăciune pentru a’L implora pe Dumnezeu pentru ploaie. La ora stabilită, piațeta era plină de lume. Mulți aduseseră obiecte care dădeau mărturie despre credința lor. Preotul privea cu admirație Bibliile, cartile de rugaciuni, icoanele, crucile, metanierele. Atentia ii fu atrasa, insa, in chip deosebit de o fetiță care statea cuminte în primul rând, avand in mana o umbreluta. A te ruga înseamnă să ceri ploaia, a crede, insa, înseamna să-ți iei umbrela!