„Icoana care se curata singura”
Ati vazut vreodata o icoana in care sa fie zugravit un chip cu ochii abia intredeschisi? O astfel de reprezentare rara este icoana
facatoare de minuni a Domnului
nostru Iisus Hristos care se afla in patrimoniul
Manastirii Celic Dere. Ea a ajuns in aceste locuri pe vremea razboiului ruso-turc din anii 1806-1812. Este asezata spre inchinare in biserica Paraclis a manastirii. Mai este numita si „Icoana care se curata singura” deoarece, desi in trecut era in totalitate innegrita, in timp chipul
Mantuitorului s-a luminat in mare parte.
Iata cateva din marturiile pastrate in decursul vremii de maicutele Sfintei Manastiri Celic Dere, care au urmarit cu pioasa evlavie minunea curatirii icoanei Mantuitorului:
In contextul conflictelor ruso-turce, de la inceputul secolului al XIX-lea, aproximativ in anul 1816, a sosit pe aceste meleaguri un ostas din armata austro-ungara, care avea asupra sa aceasta icoana. Gasind aici un grup de calugari, a dat icoana unui parinte, zicandu-i: "Parinte tineti aceasta icoana! Daca Sfintia voastra nu veti trai pana la sfarsit, cei ce va urmeaza sa pastreze aceasta icoana. Sa aveti mare evlavie ca prin ea se va savarsi o mare minune. Aceasta icoana o vedeti ca este neagra, dar pana la urma se va lumina toata, se va curata si ochii Mantuitorului, care-i vedeti ca sunt inchisi, se vor deschide.”
Acum, dupa aproape doua sute de ani, suntem martorii adeveririi acestor cuvinte. Icoana s-a curatit mai mult de jumatate si ochii Mantuitorului incep sa se deschida.
Oamenii locului au tesut o legenda, vazand o legatura intre catastrofele istorice si naturale care s-au petrecut in acest interval de timp si ritmul in care se curata icoana. Atentionarea ostasului: „Prin ea se va savarsi o mare minune” a generat pana acum doar teama de cataclisme sau chiar de venirea sfarsitului lumii. Nu stiu sa mai existe vreo profetie referitoare la vreo icoana care sa inspaimante atat de mult incat sa genereze teama de a o vedea in totalitate luminata, cu ochii larg deschisi. Privit dinspre partea care s-a luminat, Mantuitorul zambeste!
Icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului Nerosaiskaia
O alta icoana facatoare de minuni din paraclisul Manastirii Celic Dere este si icoana Maicii Domnului Nerosaiskaia. Aceasta a apartinut unei familii de binecredinciosi din comuna Nerusai, judetul Ismail, Basarabia.
Inceputul minunilor savarsite de Maica Domnului prin sfanta icoana s-a petrecut atunci cand, in in urma unui incendiu, din toata gospodaria prefacuta scrum nu a ramas decat aceasta sfanta icona innegrita dar nearsa. Batranii au pretuit sfanta icoana si au pastrat-o in casa noua pe care au construit-o, dar o data cu moartea lor, mostenitorii vazand-o mica si innegrita au vrut s-o innoiasca cu alta mai noua si mai frumoasa. Gandindu-se daca s-o ingroape sau s-o arunce in rau in cele din urma au hotarat s-o arda si astfel sfanta icoana a ajuns pentru a doua oara in foc. Deci au aruncat-o intr-un cuptor incins si o noua minune s-a produs. Flacarile au navalit afara si sfanta icoana a ramas nearsa pe jaratec. Infricosati de cele intamplate, noii proprietari ai sfintei icoane au invatat s-o pretuiasca si cu mare evlavie au asezat-o la loc de cinste intr-o camera curata. Lantul minunilor nu s-a oprit insa aici. In ajunul Sfintei Invieri, stapanul casei a intrat in camera in care se afla sfanta icoana ca sa ia Pasca si s-o duca la biserica pentru sfintire, potrivit obiceiului. Insa cum a intrat in camera a vazut, ca de la sfanta icoana se revarsau raze luminoase. Inspaimantat s-a aruncat la pamant si atunci a auzit un glas ce venea dinpre sfanta icoana, spunandu-i: „Luati-ma de aici si duceti-ma unde sunt adunate fecioarele ca sa ma duc impreuna cu ele sa fac ascultare in Turcia”. In perioada respectiva Dobrogea se afla sub ocupatie turceasca. In Basarabia, in vremea aceea, se aflau mai multe grupuri de fecioare care primeau invatatura despre randuielile calugaresti. Un astfel de grup se afla in comuna Nerusai sub supravegherea monahiei Heruvima, educatoarea tinerelor aspirante la viata monahala. Acestea, anuntate prin preotul comunei, 
au mers cu bucurie si au luat sfanta icoana indeplinind dorinta Maicii Domnului. Dupa ce Dobrogea a fost eliberata de sub stapanirea otomana, monahia Heruvima a anuntat pe parintele arhimandrit Athanasie, ctitorul acestei sfinte manastiri de venirea grupului de fecioare si aducerea sfintei icoane. Un mare alai a insotit sfanta icoana care a fost intampinata, la intrarea in vechea manastire Celic Dere, de parintele arhimandrit Athanasie cu intreg soborul si de o multime de binecredinciosi. Printre acestia se aflau si doi calugari, bolnavi de multi ani, care s-au asezat la pamant. Cand s-a trecut cu sfanta icoana peste ei, de indata s-au insanatosit si au putut urma alaiului, plini de recunostinta. Sfanta icoana a fost asezata in biserica manastirii, unde a fost pastrata pana in anul 1916. Datorita razboiului, stareta manastirii din acea vreme (prea cucernica maica Mihaela Panaiot) impreuna cu maicile si surorile au fost nevoite sa se refugieze. Inainte de a se retrage, maicile au ascuns obiectele de valoare intr-o pestera aflata in incinta manastirii. Paraclisiera de serviciu, monahia Singlitichia Cernomoret a luat printre alte odoare si sfanta icoana pe care a ascuns-o in aceeasi pestera. In prima noapte de refugiu maica Singlitichia a visat sfanta icoana si a auzit un glas spunanndu-i: ”Sa ma luati de unde m-ati ascuns, ca nu voi ma aparati pe mine ci eu pe voi.” A doua zi dimineata, maica Singlitichia impreuna cu sora Chilina Bahaciu s-au intors in manastire printre soldatii care se retrageau si au reasezat sfanta icoana in biserica, la locul ei. Doi ani s-au scurs sub ocupatia armatei bulgare fara sa se petreaca vreun incident. In perioada acea, la solicitarile credinciosilor cu sfanta icoana s-au facut numeroase procesiuni prin satele afectate de seceta sau invazii de omizi. In urma trecerii sfintei icoane si a rugaciunilor facute, pamanturile erau binecuvantate cu ploi, bolile se vindecau, insectele si daunatorii erau starpite. In orice imprejurare dificila abatuta asupra sfintei manastiri, sfanta icoana era liman de ajutor si mangaiere. Si azi Maica Domnului, prin aceasta sfanta icoana, apare si ajuta in momentele grele intreg soborul si pe binecredinciosii ce se inchina ei cu dragoste si evlavie.
Am intalnit-o pe maica Irina la iesirea din biserica mare cu demisol, pictata in stil neobizantin. Plina de bunavointa si cu multa dragoste, maica a acceptat sa ne spuna pe scurt cateva cuvinte despre manastire:
Manastirea Celic Dere se afla in judetul Tulcea, in comuna Frecatei. Numele manastirii vine de la paraul ce trece prin apropiere - "celik dere" - "paraul de otel", (derea-parau, celik-otel, in turca). Prima biserica se afla in locul in care este acum cimitirul. A fost ridicata la 1800 de catre calugari ardeleni si basarabeni care veneau din Grecia, de la Muntele Athos, unde au capatat experienta monahala. Prima bisericuta a ars. Ea a fost facuta cu aprobarea sultanului Abdul-Medgid (1839-1861) de la Constantinopol. A doua bisericuta a fost ridicata pe la 1840, undeva in dreptul nostru, aici este paraiasul, „dereaua” cu pricina, paraul de otel. Ce-a de-a doua bisericuta a fost inundata - acolo, unde vedeti plopii. Calugarii au fost mutati de la noi la Manastirea Saon si la Manastirea Cocos, iar la noi au venit calugarite, majoritatea din Moldova si Basarabia. Aceasta biserica, de langa noi, este cea de-a treia. Are doua niveluri: pana la primul brau este biserica de la demisol care a fost destinata osemintelor - in caz ca ati vazut mausoleul sau osuarul. In zidul bisericii sunt niste nise unde trebuiau sa fie depuse osemintele. In primii treizeci de ani nu s-au facut slujbe decat acolo. Cand s-au decoperit moastele sfintilor Epictet si Astion, acestea au fost aduse la noi. In biserica mare ati vazut in absida din stanga, un mormant. Acolo n-avem sfinte moaste, ci doar un sfant epitaf al Mantuitorului. Pe peretele dinspre sud, in pronaus, sunt zugravite sfintele: Ecaterina, Varvara, Filofteia si Drosida.
Icoana Sfintei Drosida (fiica imparatului Traian)
In primul medalion de langa usa, prima sfanta este sfanta Drosida, cealalta este sfanta Filofteia a noastra. Eu totdeauna povestesc despre ea, pentru ca numai in biserica noastra este intalnita reprezentarea sfintei Drosida, fiica imparatului Traian, martirizata la anul 104, pe 22 martie. Pentru rugaciunile ei si ale sfantului Grigorie Dialogul (praznuit la 12 martie) a fost mantuit imparatul Traian. Cititi in cartea Proloage la data de 12 martie.”
(Proloage: Se scrie si aceasta pentru acest mare placut al lui Dumnezeu, ca pe Traian, imparatul Romei (98-117), care a fost inchinator la idoli, dupa multi ani de la moartea lui l-a izbavit sfintul din vesnicele munci cu rugaciunile sale. De acest lucru Sfintul Ioan Damaschin, in cuvantul sau pentru cei adormiti, scrie astfel: "Grigorie Dialogul, episcopul Romei celei vechi, precum stiu toti, era vestit intru sfintenie si intelegere si, cind slujea, avea partas un inger din cer slujind impreuna cu dinsul. Acesta, calatorind oarecind pe podul cel de piatra si stand intr-adins, a facut rugaciune catre Domnul cel iubitor de suflete pentru iertarea pacatelor lui Traian imparatul. Atunci, a auzit indata glas de la Dumnezeu, zicand: "Rugaciunea ta am auzit-o si dau iertare lui Traian; iar tu sa nu mai faci rugaciuni pentru pagani".)
Maica Irina are o evlavie deosebita pentru sfanta Drosida. Isi doreste o ucenica care sa poarte acest nume. Inainte de a ne lua ramas bun ii punem maicii cateva intrebari. Din raspunsurile ei aflam, printre altele, ca a fost stareta acestei manastiri intre anii 1990-1994. Totodata ne talcuieste semnificatia numelui sau: Irina - care inseamna pace, care se trage direct din substantivul grecesc eirene, "pace". Eirene apare in mitologie ca nume al uneia dintre cele trei chore (fiicele lui Zeus si zeitei Themis). In Bizantul crestin, numele a capatat o noua demnitate sacra si imperiala (l-au purtat mai multe imparatese si sfinte).
La plecare ii multumim maicii pentru caldura cu care ne-a intampinat. „Mai poftiti pe la noi, sanatosi!”, ne spune maica Irina. Retinem cu bucurie aceasta invitatie care ne intipareste in minte dorinta de a reveni in aceasta minunata obste si in aceste frumoase locuri, si de a ne ruga la sfintele icoane facatoare de minuni, amintindu-ne cum glasuia odinioara Maica Domnului: „Nu voi ma aparati pe mine, ci eu pe voi.”
CrestinOrtodox.ro
Postări
